| 1.
|
ÎNS'EMN, însemne, s.n. (Rar) Semn distinctiv al unei demnităţi, al unui rang; insignă. - Din fr. insigne (după semn).
Sursă
: DEX'98
(17372)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNS'EMN s. 1. semn, simbol. (Sceptrul era ~ul puterii domnitorului.) 2. insignă, (înv.) marcă, semn. (~ al unei asociaţii.)
Sursă
: Sinonime
(189872)
- siveco |
| |
| 3.
|
îns'emn s. n., pl. îns'emne
Sursă
: DOR
(255934)
- siveco |
| |
| 4.
|
A ÎNSEMN/'A îns'emn 1. tranz. 1) A evidenţia printr-un semn distinctiv; a marca. 2) (informaţii, imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice. 2. intranz. (despre obiecte, semne) A avea o anumită semnificaţie; a fi dotat cu o semnificaţie; a semnifica. [Si însemnez] /în + a semna
Sursă
: NODEX
(340374)
- siveco |
| |
| 5.
|
ÎNS'EMN ~e n. rar Semn distinctiv al unei demnităţi, al unui rang sau al unui ordin. /în + semn
Sursă
: NODEX
(340373)
- siveco |
| |
|
|